I.A.R.14

Posted: 03/08/2011 by Cristian Burac in I.A.R
Etichete:, , , , , ,

                       

      Avionul a fost proiectat de Elie Carafoli şi echipa sa şi realizat în anul 1933, la uzinele IAR din Braşov, reprezentând o evoluţie faţă de prototipul IAR 12. Fuselajul are o formă rectangulară, fiind construit din lemn, în partea posterioară şi duraluminiu, în partea anterioară. Aripa era plasată jos, soluţie modernă în epocă. Motorul cu care era echipat IAR 14 era un motor de tip Lorraine-Dietrich 12 Eb, produs sub licenţă românească, la aceleaşi uzine.

 

Motor Lorraine-Dietrich 12 Eb la muzeul tehnic din Praga.

 

 

Calitatile acestui avion au iesit în evidenta,când a fost încercat prima data în zbor, în iunie 1932 de catre locotenentul aviator Eugen Pârvulescu si de alti piloti experimentati .Inginerii fabricii au demonstrat ca daca ar fi dotat cu un motor Rolls Royce sau Bristol, avionul IAR-14 ar deveni cel mai bun avion de vânatoare din lume, fapt care a determinat Ministrul Aerului si Marinei sa stabileasca o comanda de 50 de avioane, din care o parte sa fie echipate cu motoare Rolls Royce sau Bristol. Însa,a intervenit iar colonelul Beroniade, primindu-se de la Palat ordinul de a se restrânge comanda la 25 de avioane, echipate însa cu motoare Lorraine-Dietrich de putere mica.Cu toate ca si în aceasta configuratie îndeplineau toate conditiile unui avion de lupta, sa ajuns la concluzia: „avionul nu poate fi utilizat ca avion militar, ci numai pentru antrenament “. Pentru a se demonstra însa superioritatea avioanelor în lupta aeriana, s-a organizat o simulare de lupta cu avioanele de vânatoare PZL, în cadrul mitingului de la Cenrauti din toamna anului 1935, avioanele IAR-14 fiind dotate cu trei mitraliere fotografice. Escadrila de 20 de avioane IAR-14, condusa de locotenentul Alexandru Papana a risipit în câteva minute avioanele PZL, facându-le sa aterizeze fortat, sau urmarindu-le pâna la baza. În concluzie avioanele IAR-14 erau mai manevrabile si cu o vizibilitate mai buna fata de PZL-uri, care, desi erau mai puternice, atingând viteze mai mari, erau mai robuste si cu o vizibilitate slaba din cauza formei aripii.

Deoarece seria era mică, livrările au trenat, ultimul avion (20) fiind livrat abia în 1939, înaintea începerii celui de-al doilea război mondial, când avionul era deja uzat moral şi depăşit de IAR 80.

Toate avioanele au fost în dotarea şcolii de pilotaj de la Tecuci. Nu a avut niciun accident de zbor până la scoaterea din dotare, în 1940.

Caracteristici generale           

Echipaj: 1 pilot

Caracteristici tehnice:

  • Lungime: 7,32 m
  • Anvergură: 11,7 m
  • Înălţime: 2,5 m
  • Suprafaţă portantă: 19,8 m2
  • Masă (gol): 1150 kg
  • Masă (gata de zbor): 1540 kg
  • Motor: 1 x Lorraine-Dietrich 12 Eb 450 CP (330 kW)

Performanţe

  • Viteză maximă: 294 km/h
  • Viteză minimă: 108 km/h
  • Rază de acţiune: 600 km
  • Plafon de zbor: 7500 m

Armament

  • 2 x 7,7 mm mitraliere Vickers, montate in fuselaj, cu tragere prin discul elicei.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s